ADAMUS: Da. Aş vrea să luaţi în considerare asta – voi toţi – să o luaţi în considerare pentru un moment. Uşurinţă şi graţie. Cel mai mare – al doilea ca mărime, poate – poate cel mai dificil defăimător în această privinţă sunt alţi oameni. Mai întâi sunteţi voi înşivă, dar trecem prin asta. Însă sunt alţi oameni, iar eu vreau ca voi să priviţi cu adevărat la viaţa voastră, cu un ochi plin de compasiune, compasiunea pentru voi înşivă.
Ştiu că am tendinţa de a păşi pe gheaţă subţire, apă îngheţată, atunci când vorbesc despre asta, dar există un factor al relaţiilor ce are un impact mare asupra iluminării şi fericirii voastre. Unul uriaş. Afirm că dacă aţi fi fost singuri cu voi înşivă aţi fi învăţat destul de repede să vă iubiţi pe voi. Aproape că aţi fi fost obligaţi la asta, într-un fel. Dacă aţi fi doar cu voi înşivă, dacă nu aţi avea toate presiunile din partea relaţiilor, a oamenilor, a membrilor de familie şi a altor lucruri, atunci iluminarea ar veni foarte, foarte repede.
Acum, nu spun să vă duceţi şi să scăpaţi de aceste relaţii. (Adamus mimează: „Ei bine, poate că da” şi râde) Nu recomand asta în mod oficial, dar vă cer să contemplaţi. Sunt karmice, în cea mai mare parte. Sunt încheiate, în cea mai mare parte. Nu înseamnă că trebuie să le negaţi. Nu înseamnă că trebuie să le tăiaţi. Înseamnă ca doar să schimbaţi dinamica relaţiei, astfel încât să nu mai fie mama dintr-o altă viaţă sau mama din această viaţă, să nu mai reprezinte o linie karmică ce vă ţine conectaţi. Nu înseamnă că trebuie să încetaţi să le trimiteţi felicitări de Crăciun, dar întrebaţi-vă de ce nu primiţi niciodată o felicitare de la ei. Nu înseamnă că e cazul să vă retrageţi în vreo comunitate şi să nu-i mai vedeţi niciodată, dar schimbaţi acea relaţie.
Este foarte uşor. Cu adevărat este. În momentul în care spuneţi „Namaste” – ei sunt fiinţe-suflet, dumnezeul Eu Sunt, întocmai ca şi voi, dar nu mai reprezintă vechiturile karmice sau vocea mamei din capul vostru sau orice altele la fel; lăsaţi-le pe toate în urmă – va face iluminarea mult mai uşoară.
Am mai spus înainte şi este subiectul multor dezbateri din afară, dar 95% din lucrurile care vă ţin pe loc nu sunt de fapt ale voastre. Ele vin de la relaţii, din exterior, din conştiinţa de masă şi din toate celelalte, dar nu sunt ale voastre. Haideţi să facem din acest an anul în care nu mai există relaţii vechi. Vreau ca toate relaţiile să înceapă de la început. Gata cu relaţiile vechi. Bun....
... Noi avem cu toţii o relaţie cu societatea, am fost crescuţi într-un sistem de credinţă. Cred că acum este timpul potrivit să facem o declaraţie formală de suveranitate care literalmente să te elibereze de orice oprimare, de orice închisoare în care te-ar putea ţine mintea...
Hai să îţi proclami suveranitatea, să o revendici – îmi place asta, revendicarea – pentru că aţi început suverani fiind. Total, pur şi simplu suverani.
Spiritul, care este, de asemenea, voi, marea iubire a spus – Spiritul literalmente a spus asta şi priviţi-l astfel, drept dumnezeul mamă-tată sau masculin-feminin –, însă Spiritul a spus: „Mă iubesc pe mine aşa de mult încât vreau să mă creez pe mine iar şi iar şi iar şi iar. Vreau oglindă după oglindă a mea, dar fiecare din acele sine va fi suveran. Nu voi fi părintele sinelor mele pe care le voi crea. Nu voi controla, pentru că în infinita iubire îmi voi oferi mie, creaţiei mele, libertate totală”. Şi apoi aşa a fost. Sunteţi dumnezeu îndrăgostindu-se de sine în fiecare moment, în fiecare zi. Chiar şi experienţele proaste sau cele pe care le numiţi aşa sunt, simplu, doar experienţe. Sunt, simplu, un alt mod de a realiza lucrul numit iubire.
Astfel că aţi fost creaţi suverani şi simpli, iar apoi aţi pornit fără nicio restricţie, fără reguli, pentru că realmente nu e nevoie să existe reguli. Fără nici un fel de sfori care să vă tragă înapoi Acasă. Asta este iubirea. Acum, într-un mod interesant, Spiritul nu ştia asta la acel moment, nu înţelegea ce este iubirea, dar a simţit dorinţa, pasiunea şi a spus: „Eu m-am creat pe mine iar şi iar”, şi aici sunteţi. Iată-vă aici, revenind la suveranitate şi simplitate, revenind la magie.
Cere puţină muncă. Trebuie să ne debarasăm de multe, multe vieţi de programare şi structură, de hipnoză foarte bine osificată, dar de fiecare dată când râdeţi, de fiecare dată când zâmbiţi, se eliberează ceva mai mult. De fiecare dată când ne adunăm astfel – un grup de dumnezei îndrăgostindu-se de sine cu fiecare zi – se eliberează ceva mai mult. Nimic nu e făcut ca să vă copleşească fizicul, din iubire şi din dorinţa de a sta aici, noi, voi permiteţi toate acestea la un nivel cu care fizicul să se poată descurca astfel încât să rămâneţi în corp.
Ce frumoasă creaţie! De fiecare dată când râdeţi, de fiecare dată când zâmbiţi, vă întoarceţi ceva mai mult la suveranitate. Hai să facem asta...
Care e ideea? Nu e nevoie să fie dificil. Nu e nevoie de multe cuvinte. Orice aţi face anul acesta, păstraţi totul clar şi simplu.
Ascultaţi-vă uneori pe voi – unele din ideile pe care le tot măcinaţi, indeciziile. Ascultaţi-vă trăncăneala voastră spirituală. V-aţi plictisi de moarte dacă aţi face-o. Serios, pentru că e multă trăncăneală, vorbărie. Gata! Este timpul să păstraţi totul atât de simplu: „Îmi proclam suveranitatea”. Asta este. „Îmi permit suveranitatea mea. Sunt suveran”. Atât de simplu.
Este foarte simplu, este cumva complex, pentru că mintea va crede că trebuie să fie mai mult acolo. Trebuie să mai fie ceva ce trebuie să faceţi. Nu există...
~ Energie
Energie. E destul de evident. Energia este diferită din 21 decembrie încoace, pentru că voi aţi ales să fie. Energia vine în mod foarte diferit. Nu vrea să treacă prin căile vechi, pe cărările vechi. Nu vrea să fie aruncată de colo-colo prin minte, trimisă pe tot felul de ocolişuri şi distrageri, irosită, în esenţă, încercând să circule prin minte, prin corp şi, mai mult decât orice, prin timp. Aha, aha, hmm. Hmm. Un „hmm” filosofic. (câteva râsete) În traducere înseamnă „Despre ce naiba vorbeşte?”
Astfel că energia vine diferit. Este rapidă. Este foarte disponibilă şi nu vrea – de fapt nici voi nu vreţi – să urmeze tot felul de diversiuni şi distrageri. Într-atât este de clară. „Eu sunt suveran”. Asta este. Nu vă veţi mai gândi la ea niciodată. Nu vă veţi stresa pentru asta. Nu intraţi într-o dizertaţie lungă cu sine despre „Ce înseamnă asta cu adevărat?” Pur şi simplu este. „Eu sunt suveran”.
~ A permite
Apoi e nevoie să permiteţi – următorul cuvânt, „a permite” – permiteţi ca schimbările să aibă loc în infrastructura vieţii voastre. Într-atât este de simplu. Serviciul, înfăţişarea voastră. Permiteţi schimbarea înfăţişării voastre. Permiteţi schimbarea a tot, de la relaţii şi până la modul în care lucrurile sunt manifestate. Gata cu lupta şi stresul. Permiteţi în acest an, foarte simplu, lăsaţi energiile să vină şi vor lucra rapid.
La început va fi foarte neconfortabil, pentru că, în special aceia dintre voi care sunteţi seniori… (câteva râsete) Încerc să fiu blând. Am spus că anul acesta voi fi plin de compasiune. (râsete) Lucrez la asta. Pentru aceia dintre voi care sunt obişnuiţi cu tipare – un mod mai bun de a spune – încă mai sunteţi obişnuiţi ca lucrurile să vină şi să funcţioneze într-un anumit mod. Veţi fi frustraţi dacă veţi continua să vă întoarceţi la asta. David a spus mai înainte: poarta către ce este vechi a fost închisă, sudată şi acoperită, iar apoi a dispărut.
Va exista tendinţa de a încerca să vă întoarceţi la căile vechi de a face lucrurile, de a procesa informaţia şi de a folosi energia, dar va fi foarte frustrant dacă veţi încerca să folosiţi asta, şi o veţi face, căci aşa ştiaţi din trecut.
În momentul în care spuneţi: „Sunt suveran. Am să permit să se facă într-un mod diferit”, iar apoi chiar permiteţi, se va petrece rapid. Surprinzător de rapid. Surprinzător. Dar amintiţi-vă exemplul nostru foarte vizual, al purei simplităţi, ca şi tendinţa de a vă întoarce la căile vechi, ale discursurilor lungi sau ale sufocării, când nu puteţi rosti cuvântul. Faceţi să fie simplu. Atât de simplu. Vreţi să scăpaţi de ceva din viaţa voastră? Faceţi să fie simplu. Doar spuneţi: „Gata”. Doar de atât e nevoie. Nu intraţi în justificări lungi. E vorba doar de „Gata”, iar apoi treceţi mai departe....
~ Graţie
Următoarea pe listă, graţia. Am mai spus înainte: graţia. Ce este graţia? Oricine. (din sală: „Uşurinţă”, „Simplitate”) Da, graţia este o stare… aş numi-o o stare de conştiinţă fără parametri mentali. Permite curgerea. Graţia înseamnă să trăiţi în voi înşivă în moment, prezenţa voastră fiind pe deplin acolo. Graţia are ca rezultat lucruri precum uşurinţa şi mult mai puţină tensiune în viaţa voastră, mult mai puţină durere fizică. Graţia este o stare de conştiinţă în care nu vă faceţi griji cu adevărat despre ce se va petrece mai departe, deoarece graţia deja ştie că este perfect. Şi nu există destin; oriunde aţi fi, orice aţi face este perfect.
Nu din cauza unor dumnezei, îngeri, consilii sau orice altceva, doar datorită vouă. Doar datorită vouă. Astfel avem „a permite”, „graţie” şi „uşurinţă”. Uşurinţă. Toate curg împreună. Deja sunt parte din acelaşi nucleu şi lucrează împreună.....
~ Uşurinţă
Uşurinţa este un cuvânt foarte important pentru acest an şi pentru voi ca maeştri. Sunteţi obişnuiţi cu calea grea. Gata. Gata. Este vorba despre uşurinţă, graţie, permitere. Nu pentru că vreo fiinţă din afară are grijă de asta. Nu din cauza vreunui sine al vostru din viitor. Nu diluaţi cu acest gen de lucruri. Este doar Eu Sunt în graţie, cu uşurinţă, în suveranitate. Într-atât este de simplu. Nu diluaţi cu nimic altceva. Haideţi să respirăm adânc cu asta....
Aş spune că acesta este anul în care energia vine cu graţie, uşor, pentru că voi permiteţi, un an în care în cele din urmă înţelegeţi cum lucrează energia în relaţie cu conştiinţa. Conştiinţa este – aţi putea spune – magnetul, lumina, şi aduce energia. În trecut a existat o relaţie cumva derutată între voi şi energie. A fost multă dramă în legătură cu „doar suficient”. Doar suficient. Eu aş spune „gata” şi acestui lucru în acest an. Gata cu asta. Gata, ajunge.
Haideţi, chiar acum, haideţi să avem o experienţă simplă, personală, cu permiterea, graţia şi uşurinţa. Permitere, graţie şi uşurinţă. Iar dacă uitaţi terminologia – dacă aş putea să împrumut carioca un moment – dacă uitaţi despre ce vorbim, este AGE sau AGE-less. (Adamus încercuieşte primele litere din cuvintele Allow (permitere), Grace (graţie) şi Ease (uşurinţă); cineva spune: „Ohhh”) Ohhh! Ce înţelept este!...
Nu e nevoie să lucraţi la respiraţie. Veţi descoperi, de fapt, că nu e nevoie să mişcaţi aerul prin nas către plămâni. Pur şi simplu se face. Asta e graţia. Înseamnă doar să o faceţi.
Uneori trebuie să admit că am câteva lacrimi când văd prin ce vă faceţi singuri să treceţi. Ei, sunt mai mult decât doar câteva lucruri. Doare. Nu e nevoie să fie aşa. Gata. Văd prin ce vă faceţi să treceţi, fizic şi mental. Văd mari sacrificii, dar pentru ce? Marea durere… dar pentru ce? Toată îngrijorarea… pentru ce? Ca să puteţi supravieţui? Nu merită. Nu înseamnă a trăi. Fiecare dintre noi are dreptul şi capacitatea de a-şi trăi viaţa cu uşurinţă, graţie şi bucurie. Da, am avut multe lacrimi… văzându-vă prin ce v-aţi făcut singuri să treceţi. Haideţi să schimbăm asta acum. Este Noua Energie şi o eră nouă...
Aţi creat un plafon de cristal – un plafon de cristal între lumi – ce separă cerul de Pământ, divinul şi umanul. Cumva aţi acceptat acel plafon de cristal. Poate că e timpul să spuneţi: „Gata.” Poate că e timpul să îl dizolvaţi, nu ca să vă forţaţi drumul prin el, ci doar să spuneţi: „Gata”.
Aţi acceptat că există secrete, mistere, lucruri necunoscute celor mai mulţi oameni. Aţi acceptat că puţini le cunosc, dar că încă nu e vremea voastră. Vă rog să priviţi la voi înşivă şi să spuneţi: „De ce?” Mai întâi de toate, nu există secrete, decât dacă voi alegeţi să existe. Misterul este: de ce aţi pus acolo plafonul de cristal? Acesta este misterul real. Este artificial, nenatural. Nu îşi are locul acolo. „Gata”. Asta e tot ce aveţi de făcut, să vă spuneţi vouă înşivă „Gata”.
Vor fi lucruri ce vor încerca să vă tragă înapoi, căci Vechea Energie şi acel aspect uman vechi pe care l-aţi avut până la 21 decembrie sunt foarte seducătoare, dar nu au putere. Nu este o bătălie a voinţelor sau a puterii. Seducătoare, da. Atunci spuneți: „Gata”. Într-atât e de uşor. Este interesant că începem primul nostru Shoud din Noua Energie cu demonstraţii foarte vizuale ale permiterii ca lucrurile să vină la voi cu uşurinţă, dar, de asemenea, cum – atunci când aveţi oportunitatea – aveţi cu toţii tendinţa de a dilua lucrurile, de a le compromite şi a le face confuze. Nu e nevoie să fie aşa. „Eu sunt suveran”. Într-atât este de simplu.
Haideţi să respirăm adânc pe când intrăm în acest timp al energiilor imense – energii ale Pământului, energii cosmice, energii spirituale – în acest an. Nu există nici un fel de lipsă de energie. Am să spun asta din nou. Nu există lipsă de energie. Acum haideţi să facem să fie uşor în acest an şi mai plin de graţie. Oh! Pot să simt cum luptele vechi vin la suprafaţă. Gata. Respirați adânc.
Nu-i aşa că e amuzant? Puţină muzică şi câteva cuvinte, iar apoi s-a făcut. Respiraţi adânc. Uşurinţă. Graţie. Permitere. Cuvinte-cheie – ca şi energia –, deoarece ele permit energia. E ca şi cum aţi spune că energia stă undeva la periferie, aşteptând să i se poruncească sau să fie folosită. Cu permitere, graţie şi uşurinţă, totul vine.
Lucrul amuzant este că nu trebuie să… nu e aşa de mare. Energia chiar nu este mare. Mintea umană o face să pară mare lucru. Mintea umană spune: „Nu ştiu dacă mă pot descurca cu toată această energie”. Ei bine, sigur că puteţi. Energia este de fapt destul de simplă. Cu adevărat simplă. Omul spune: „Energie! Copleşitoare! Dacă mă arde cu totul?” Nu va fi aşa. Este doar energie. Energia este simplă. Până acum era atât de simplă încât consta din numai două lucruri, două elemente. Asta este. Simplitatea de bază. Apoi ele se strâng la un loc şi fac lucrurile mult mai măreţe. Da, în centrul său, este foarte simplă. Noua Energie este şi mai simplă. Nu sunt două elemente. Este unul singur, asta e. Energia nu ar trebui să vă copleşească niciodată. Niciodată nu ar trebui să vă copleşească.
Vise vechi
Ok, acum o să vorbim despre ceva. O să schimbăm energia. O să vorbim despre ceva ce va duce la controverse, dezbateri, scepticism, mirare, certuri, toate celelalte. Am să spun ceva şi apoi puteţi merge cu toţii pe forumurile voastre de mesaje ori pe unde vă mai duceţi pentru cearta mentală, pentru masturbarea asta, şi veţi discuta: „Ce a vrut Adamus să spună cu adevărat?” Dar eu am să fac totul foarte simplu. Nu e multă profunzime în ceea ce voi spune. Nu este. Puteţi scrie cărţi. Vă puteţi certa despre asta în emisiunile voastre radio sau în altă parte, dar este foarte simplu.
Înainte de a începe, am să spun că e o alegere personală. Asta e tot, dar are multă credibilitate, multă viabilitate. Aşa că acum… îmi place cum se acumulează tensiunea. Avem o problemă şi avem şi oportunitatea de a o elibera. Avem o problemă… ei bine, nu noi, ci voi. Aveţi vise vechi, vise vechi mirositoare, aderente, şi este timpul să le daţi drumul, dacă voi alegeţi. Dacă voi alegeţi. Mulţumesc, Ricky. Am să desenez eu câte ceva pe hârtie. Vise vechi.
Unii dintre voi aţi purtat aceste vise de multe, multe vieţi. Am vorbit cu un mic grup în Texas acum câteva zile despre asta, iar ei au avut un exemplu foarte vizual despre cum un vis poate intra în putrefacţie şi nu numai visul, dar el poate aduce în putrefacţie şi omul ce creează visul şi care îl înconjoară.
Deci ce sunt visele? Nu vorbesc despre visele de noapte… acela e un tip diferit de vis. Vorbesc despre aspiraţiile voastre, despre marile pasiuni, despre speranţele voastre, despre… aşa cum a spus Jean, morcovul vostru spiritual. Lucrul pe care îl menţineţi în afară, la care aţi aspirat, la care aţi visat, iar când viaţa era de rahat vă gândeaţi la el, îl visaţi şi speraţi să se îndeplinească, dar nu se îndeplinea. Am fost blând, nu-i aşa? Da, bun. Apoi nu aţi permis să se petreacă. Aş vrea să staţi un moment ca să simţiţi toate acestea.
Acum, lucrul interesant la visele spirituale, la aceste mari speranţe… lucrul interesant este că au ajuns aşa de poluate şi diluate încât aţi şi uitat ce sunt. Este un fenomen foarte interesant al psihicului uman, acela în care puteţi avea aspirații uriaşe care vă ţin în mişcare, dar apoi uitaţi ce sunt, însă păstraţi visul care vă face să mergeţi mai departe, deşi aţi uitat ce naiba era.
La un nivel mult mai practic, unii dintre voi au visat să deschidă un centru spiritual. Ce vechitură! Unii dintre voi avut visul de a deschide o mare clinică, unde să vindecaţi copii. (Adamus se preface că vomită) Zău aşa, zău aşa! Nu, vreau să spun că mă face să vărs şi îmi provoacă şi alte funcţii corporale neplăcute. Cred că tocmai mi-a scăpat una. Zău?! Zău?! Nu, nu mă refeream la ce am făcut eu, dar… zău aşa?! Conducerea unei clinici pentru copii.
Unii dintre voi aţi avut vise în care mergeaţi şi, oh, scoteaţi dragonii din peşteri. Zău?! Caraghios mai sună când o spun eu, nu-i aşa? Vă întrebaţi despre cine vorbesc. Vă întrebaţi dacă îi puteţi vedea în sală.
Unii dintre voi au visat să scrie cartea perfectă sau o serie de cărţi pe care să le citească oameni din întreaga lume şi dintr-o dată or să se trezească, din cauza înţelepciunii pe care aţi pus-o voi în cărţi. (Adamus se ţine de nas şi tuşeşte a vomă; râsete)
LINDA: Ce-a fost asta?
ADAMUS: Cauldre. N-ar trebui să fumeze, ştii tu. Unii dintre voi au avut vise în care sunteţi atât de spirituali încât pur şi simplu plutiţi. Plutiţi, o lumină vă înconjoară, treceţi pe lângă ghivece cu flori şi toate înfloresc. Apoi, pe stradă, este un căţeluş bolnav şi voi plutiţi pe lângă el, iar căţelul se ridică brusc şi se simte mai bine. Apoi treceţi pe lângă o pasăre moartă, iar ea, dintr-o dată… (râsete) Sunt serios. Sunt bucuros că puteţi râde de voi.
Care sunt şi alte vise? Hai să fim serioşi, pentru că o să… o să explic într-un moment de ce aceste vise v-au ţinut pe loc şi ce o să facem cu asta. Şi, apropo, am să-i ofensez pe unii dintre cei de aici – ei bine, poate pe toţi cei de aici, nu ştiu – dar este timpul să abordăm unele din problemele de bază, pentru că visele au devenit o distragere, o iluzie, şi într-un moment am să explic ce se va petrece cu aceste vise....
Acum, nu vă gândiţi la realitate în termenii a ceea ce se află în afară, ci în termenii a ceea ce creaţi. Eu păşesc alături de voi toţi, merg cu voi pe teren sacru şi îmi place, pentru că aţi avut cu toţii vise. Primul lucru care vă vine în minte, dacă luăm guma şi ştergem navele spaţiale, pentru că nu sunt ceea ce credeţi, dacă ştergem conceptul marelui palat de cristal, dacă ştergem şi „Eu o să creez Noua Energie”, este: „Ce?! Ce?! Adamus, dar nu ar trebui să avem aceste aspiraţii? Nu e nevoie de toate aceste lucruri? Vrei să fie doar nimic?”
Nu. Vreau să îl scoatem din tărâmul fanteziei şi al nimicului şi să-l aducem chiar aici. Asta a fost problema.
A fost ca o pernă care v-a adus confort faptul că aţi pus acel vis acolo, în afară (desenează un fel de nor), altundeva, dimensiunea X – ei, nu mai desenez oameni ca un beţişor, ci unii mai graşi (desenează o siluetă) – şi cumva treceaţi prin viaţă cu visele separate de voi printr-un plafon de cristal, care să le ţină afară. A fost o mică înşelătorie. A fost o momeală. Astfel nu a trebuit niciodată să înfruntaţi realitatea. Interesant.
Dar dacă, Timothy, dar dacă am dizolva acele vise? Dar dacă am începe să le creăm în realitate, iar asta ar fi mai măreţ ca o grămadă de nave spaţiale sau mai grozav decât conceptele tale despre Noua Energie? Chiar şi acelea erau limitate. Erau doar vise. Erau doar vise. Dar dacă am începe să le facem reale, cu graţie şi simplitate, şi doar începem să le facem, în loc de a le visa numai? Hmm. Un pic înfricoşător, de fapt.
De ce? Ei bine, este o mică nelinişte legată de performanţă – domnilor, ştiţi ce vreau să spun (câteva râsete) – pentru aceia dintre voi care aţi încercat să inventaţi lucruri şi nu a mers. Doamnele râd toate. De ce crezi că… o să vorbesc cu soţul tău mai târziu. (mai multe râsete)
A existat mereu acel lucru: „Hai să-l ţinem în afară, în starea de vis, căci atunci nu va fi nevoie niciodată să îl facem real”. Dar dacă îl aducem aici? Dar dacă de fapt creăm lucruri aici şi scăpăm de starea de vis adânc? Ei bine, e multă nelinişte. Dar dacă nu merge? Dacă rataţi? Dacă este încă unul din lungul şir de eşecuri? Nu mă uit la nimeni când spun asta. Dar dacă totul este makyo?
Întrebarea pe care o am pentru fiecare dintre voi acum este: nu cumva merită oricum să încercaţi? Nu cumva merită să începeţi să dizolvaţi tărâmul viselor şi să începeţi să le creaţi aici? Nu cumva merită riscul să fie un eşec, să fie makyo, să nu fie real? Nu merită să treceţi prin sau să dizolvaţi acel plafon de cristal odată pentru totdeauna? Este un mare pas, dar este un pas mic.
Este un mare pas, pentru că vă veţi afla faţă în faţă cu voi înşivă. Mare pas. Veţi spune: „Acum e momentul realităţii. Acum e timpul spectacolului, al creaţiei, al energiei”, iar asta vă face să înghiţiţi în sec, pentru că este aproape mai uşor să le ţineţi în afară, în ţinutul nimănui, şi să mergeţi la ele când aveţi o zi proastă. „O să mă gândesc la visele mele frumoase. O să-mi imaginez orice ar fi – că salvez lumea, poate delfinii. Oh! Acesta e visul meu. Dacă mi s-ar da nişte bani pentru el, l-aş putea realiza”.
Nu, pentru că, vedeţi voi, voi creaţi astfel încât banii să nu fie acolo, căci nu vreţi ca visul să devină realitate, într-un fel. Nu vreţi să fie aici. Îl ţineţi acolo, în afară.
Acum, aţi putea spune că dimensiunile exterioare, care plutesc cumva în tărâmurile apropiate, sunt de fapt o grămadă de vise de rahat. Hai să le numim drept ceea ce sunt – vise de rahat. (câteva râsete) Vise stupide. Poate că la început nu au fost prosteşti, dar acum sunt prosteşti. Bine – Cauldre îmi face greutăţi pentru că sunt aşa de direct – vise din Vechea Energie. Asta sunt. Au fost gândite în Vechea Energie. Au fost visate în Vechea Energie, iar acum nu se mai aplică, pentru că nimic din ea nu se mai aplică....
vreau să abordez visele şi să le privim cu adevărat.
Vedeţi, visele sunt undeva, acolo, în alt tărâm. Am să vă propun câteva lucruri: mai întâi de toate, în special în luna ce vine, încercaţi să fiţi conştienţi de ceea ce era visul, pentru că cele mai multe dintre ele au ajuns aşa de mânjite, aşa de pierdute sau ascunse, încât nici nu vă mai amintiţi ce erau. Este ceva, ştiţi. Este ceva, dar mulţi aţi uitat ce era. Ar putea fi ceva foarte practic. Ar putea fi strălucirea lumii în lume.
E un vis frumos, dar… De ce? De ce? Pentru ca lumea să vă poată face asta. (face un semn celebru cu degetul) Şi exact asta vor face. Voi străluciţi-vă lumina, ei or să vă doboare. (râsete) „Ce naiba încerci să faci?! Haaa!” (câteva râsete) Da. Este foarte adevărat. Doar lăsaţi lumina voastră să strălucească. Nu asupra lumii, ci doar lăsaţi-o să strălucească. Cu alte cuvinte, fără agendă.
Aşa că v-aţi ţinut visele în afară. Se bazau pe Vechea Energie. Ştergem totul ca să fie curat. Hai să spunem că aceste vise cu adevărat conţin multă energie, fie că acea energie este a speranţei sau a speranţei pierdute, fie că e vorba despre împlinire sau despre lipsa împlinirii. Indiferent ce ar fi, e doar o grămadă de energie acum şi este cumva prizonieră. Este undeva pe afară. Este ceţoasă şi… nici nu mai ştiţi unde este.
Vă propun ca doar să permiteţi ca norul să înceapă să plouă acea energie în viaţa voastră. Face câteva lucruri. Dizolvă norul, misterul, negura lucrurilor. Îl aduce din acel tărâm în acest tărâm, iar pe când vine ajută şi la îndepărtarea plafonului de cristal aflat acolo, cumva îl dizolvă. Plafonul de cristal e de fapt doar de acadea, aşa că începe să se dizolve. Aduce energia – nu visul iniţial, ci energia – în această realitate, deoarece în acest an este vorba despre a aduce aici, nu a ţine la distanţă.
Am să vă trag la răspundere anul acesta dacă mai ţineţi lucrurile departe, în afară. Este timpul de a le aduce aici, inclusiv divinitatea voastră. Am să vorbesc şi despre asta. Însă este timpul de a permite să plouă peste voi, fără umbrele care să vă protejeze. (Adamus desenează perfect o umbrelă, cineva strigă „Bravo”) Vă mulţumesc. (câteva râsete) Fără umbrele. Doar permiteţi să plouă asupra voastră şi daţi-vă voie să simţiţi asta.
Chiar imaginaţi-vă, atunci când faceţi duş, folosind simbolul de aici, al norului, imaginaţi-vă visele, care nu reprezintă doar confuzia, ci şi masa şi distanţa, deoarece norii sunt undeva, departe. Permiteţi ca norul să plouă asupra voastră cu toată energia sa, îndepărtând orice vis indisponibil şi aducându-l aici drept creaţie foarte disponibilă în această realitate. Nu visul vechi, ci doar pasiunea.
Apoi spuneţi: „Dar cu ce îl înlocuim?” Va fi în moment. Nu veţi începe să construiţi nori de nivel mai jos sau nori de tipul „indisponibil-chiar-dacă-este-chiar-alături”. Hai să trecem dincolo de aceste vise vechi.
Un motiv foarte important este că eliberează multă energie. Vă eliberează pe voi. Vă permite acum să creaţi în această realitate. Un volum imens de energie a voastră a fost investit acolo, până la punctul la care nu mai trăiaţi neapărat aici, aproape până la punctul în care nici nu mai creaţi nimic aici. Lucruri uimitoare pot fi create dacă voi vreţi. Lucruri simple pot fi create. Chiar nimic care să fie de creat, dacă nu vreţi. Depinde cu totul de voi, dar are loc aici, acum, nu în afară.
Aşa că lovesc visele de dedesubt. Cu adevărat asta fac şi nu spun să aduceţi visul aici – spun să-l dizolvaţi şi să începem să creăm, să fim, să facem, chiar aici. Chiar aici.
Apoi, după ce aţi permis ca visul să se dizolve, daţi voie să plouă asupra voastră. Iar dacă într-o zi vă treziţi şi spuneţi: „Vreau să creez ceva magic, ceva al Noii Energii”, orice ar putea fi, atunci este chiar aici, Timothy. Tu ai petrecut multe vieţi cu acel vis îndepărtat. Multe vieţi. Mare parte din tine e blocată acolo. Hai să aducem aici nu numai visul vechi, ci orice vrei în acest moment Acum.
Vreau ca voi să auziţi asta foarte clar. Nu încercăm doar să aducem aici visele vechi, pentru că sunt vise vechi. În Noua Energie, ar putea fi mult, mult mai satisfăcătoare, cu mult mai multă uşurinţă şi cu graţie. Voi le aduceţi aici şi vor atrage şi mai multă energie. Sunt multe potenţiale uluitoare, însă potenţialele sunt acoperite de visele vechi.
Merabhul eliberării viselor
Haideţi să facem un mic merabh. (cineva strigă: „Yeeey”) Yey. Timpul somnului. (râde) John, poţi pune puţină muzică? Muzica frumoasă a lui Anders. Nu-i aşa că e interesant, până şi noul CD se numeşte „Dream of the Blue Whale” (Visul balenei albastre – disponibil în Shaumbra Shoppe ca descărcare electronică, n.tr.) Hmmm. Aici vom elibera visele vechi. Haideţi să respirăm adânc.
De fapt e nevoie ca un om să fie foarte curajos şi foarte frumos ca să îndrăznească să dea drumul viselor. Fiecare om le are. Poate că ale altora nu sunt ca ale voastre, dar şi ei le au. Ale lor sunt probabil mai limitate. Ale voastre sunt mari. Destul de mari. Haideţi să respirăm adânc. Visele, unele dintre ele atât de frumoase, (începe muzica) dar care v-au blocat cu adevărat. Unele dintre vise, atât de protejate de voi, au devenit cu totul indisponibile. De ce aţi vrea să supuneţi un vis aşa de frumos abuzurilor realităţii? Aşa că l-aţi ţinut în afară.
Şi nu cumva a fost şi divinitatea voastră parte din acel vis? Sinele indisponibil? (pauză) Un vis foarte vechi al unei iubiri foarte distante, pe care aţi numit-o sinele vostru mai înalt, divinitatea voastră. Nu-i aşa că de fapt ea era doar prin nori, pe undeva? Un mare vis… Atunci când vremurile erau grele, spuneaţi: „Ah, există şi divinitatea mea pe acolo, pe undeva. Într-o zi o să vină şi o să mă salveze”. Iar când nu a făcut-o, aţi împins visul despre divinitate ceva mai departe. „Bine, poată că e ocupată acum. Poate că nu sunt pregătit. Poate că am lecţii de învăţat”. Aţi împins visul despre divinitate tot mai departe.
Visul despre divinitate se baza pe concepte spirituale vechi, pe mistere vechi, frumoase, dar vechi. Visul despre divinitate se baza pe conştiinţa dualităţii, mult mai densă decât este acum dualitatea. (pauză)
Visul despre voi ca înger… şi promisiunea că acel înger va veni într-o zi cu mântuirea. Tot mai departe s-a dus şi acel vis. (pauză) Într-o dinamică foarte ciudată, cu cât mai mult se îndepărta, cu atât mai mult vă ţineaţi de vis, cu atât mai mult din voi era prizonier în acest vis. (pauză) Cu atât mai puţin din voi era disponibil aici. (pauză) Dacă doriţi, dacă sunteţi pregătiţi, eliberaţi acel vis. (pauză)
O simţire foarte ciudată vă cuprinde acum. Spuneţi: „Dar fără vis, ce mai sunt eu? Fără vis, ce a mai rămas?” O simţire de gol… de întuneric… de tristeţe… Visul a fost un asemenea prieten, într-un fel o mare distragere. Voi spuneţi: „Fără vis, cum aş mai putea continua?” Însă eu vă spun, cu acel vis indisponibil, cum aţi mai putea continua? (pauză)
Visul adevărat este a fi aici. Adevăratul vis este a fi treji… treji… suverani… împuterniciţi… chiar aici. (pauză) Aici este 5 ianuarie, în Coal Creek Canyon; anul 2013. Este o conştiinţă cu totul diferită. Acel vis vechi… visul cel vechi nu se mai potriveşte aici. Respiraţi adânc sau… permiteţi respiraţiei să vă respire ea. Asta este graţia. Asta este graţia. Doar permiteţi respiraţiei să vă respire.
Ştiu că am tendinţa de a păşi pe gheaţă subţire, apă îngheţată, atunci când vorbesc despre asta, dar există un factor al relaţiilor ce are un impact mare asupra iluminării şi fericirii voastre. Unul uriaş. Afirm că dacă aţi fi fost singuri cu voi înşivă aţi fi învăţat destul de repede să vă iubiţi pe voi. Aproape că aţi fi fost obligaţi la asta, într-un fel. Dacă aţi fi doar cu voi înşivă, dacă nu aţi avea toate presiunile din partea relaţiilor, a oamenilor, a membrilor de familie şi a altor lucruri, atunci iluminarea ar veni foarte, foarte repede.
Acum, nu spun să vă duceţi şi să scăpaţi de aceste relaţii. (Adamus mimează: „Ei bine, poate că da” şi râde) Nu recomand asta în mod oficial, dar vă cer să contemplaţi. Sunt karmice, în cea mai mare parte. Sunt încheiate, în cea mai mare parte. Nu înseamnă că trebuie să le negaţi. Nu înseamnă că trebuie să le tăiaţi. Înseamnă ca doar să schimbaţi dinamica relaţiei, astfel încât să nu mai fie mama dintr-o altă viaţă sau mama din această viaţă, să nu mai reprezinte o linie karmică ce vă ţine conectaţi. Nu înseamnă că trebuie să încetaţi să le trimiteţi felicitări de Crăciun, dar întrebaţi-vă de ce nu primiţi niciodată o felicitare de la ei. Nu înseamnă că e cazul să vă retrageţi în vreo comunitate şi să nu-i mai vedeţi niciodată, dar schimbaţi acea relaţie.
Este foarte uşor. Cu adevărat este. În momentul în care spuneţi „Namaste” – ei sunt fiinţe-suflet, dumnezeul Eu Sunt, întocmai ca şi voi, dar nu mai reprezintă vechiturile karmice sau vocea mamei din capul vostru sau orice altele la fel; lăsaţi-le pe toate în urmă – va face iluminarea mult mai uşoară.
Am mai spus înainte şi este subiectul multor dezbateri din afară, dar 95% din lucrurile care vă ţin pe loc nu sunt de fapt ale voastre. Ele vin de la relaţii, din exterior, din conştiinţa de masă şi din toate celelalte, dar nu sunt ale voastre. Haideţi să facem din acest an anul în care nu mai există relaţii vechi. Vreau ca toate relaţiile să înceapă de la început. Gata cu relaţiile vechi. Bun....
... Noi avem cu toţii o relaţie cu societatea, am fost crescuţi într-un sistem de credinţă. Cred că acum este timpul potrivit să facem o declaraţie formală de suveranitate care literalmente să te elibereze de orice oprimare, de orice închisoare în care te-ar putea ţine mintea...
Hai să îţi proclami suveranitatea, să o revendici – îmi place asta, revendicarea – pentru că aţi început suverani fiind. Total, pur şi simplu suverani.
Spiritul, care este, de asemenea, voi, marea iubire a spus – Spiritul literalmente a spus asta şi priviţi-l astfel, drept dumnezeul mamă-tată sau masculin-feminin –, însă Spiritul a spus: „Mă iubesc pe mine aşa de mult încât vreau să mă creez pe mine iar şi iar şi iar şi iar. Vreau oglindă după oglindă a mea, dar fiecare din acele sine va fi suveran. Nu voi fi părintele sinelor mele pe care le voi crea. Nu voi controla, pentru că în infinita iubire îmi voi oferi mie, creaţiei mele, libertate totală”. Şi apoi aşa a fost. Sunteţi dumnezeu îndrăgostindu-se de sine în fiecare moment, în fiecare zi. Chiar şi experienţele proaste sau cele pe care le numiţi aşa sunt, simplu, doar experienţe. Sunt, simplu, un alt mod de a realiza lucrul numit iubire.
Astfel că aţi fost creaţi suverani şi simpli, iar apoi aţi pornit fără nicio restricţie, fără reguli, pentru că realmente nu e nevoie să existe reguli. Fără nici un fel de sfori care să vă tragă înapoi Acasă. Asta este iubirea. Acum, într-un mod interesant, Spiritul nu ştia asta la acel moment, nu înţelegea ce este iubirea, dar a simţit dorinţa, pasiunea şi a spus: „Eu m-am creat pe mine iar şi iar”, şi aici sunteţi. Iată-vă aici, revenind la suveranitate şi simplitate, revenind la magie.
Cere puţină muncă. Trebuie să ne debarasăm de multe, multe vieţi de programare şi structură, de hipnoză foarte bine osificată, dar de fiecare dată când râdeţi, de fiecare dată când zâmbiţi, se eliberează ceva mai mult. De fiecare dată când ne adunăm astfel – un grup de dumnezei îndrăgostindu-se de sine cu fiecare zi – se eliberează ceva mai mult. Nimic nu e făcut ca să vă copleşească fizicul, din iubire şi din dorinţa de a sta aici, noi, voi permiteţi toate acestea la un nivel cu care fizicul să se poată descurca astfel încât să rămâneţi în corp.
Ce frumoasă creaţie! De fiecare dată când râdeţi, de fiecare dată când zâmbiţi, vă întoarceţi ceva mai mult la suveranitate. Hai să facem asta...
Care e ideea? Nu e nevoie să fie dificil. Nu e nevoie de multe cuvinte. Orice aţi face anul acesta, păstraţi totul clar şi simplu.
Ascultaţi-vă uneori pe voi – unele din ideile pe care le tot măcinaţi, indeciziile. Ascultaţi-vă trăncăneala voastră spirituală. V-aţi plictisi de moarte dacă aţi face-o. Serios, pentru că e multă trăncăneală, vorbărie. Gata! Este timpul să păstraţi totul atât de simplu: „Îmi proclam suveranitatea”. Asta este. „Îmi permit suveranitatea mea. Sunt suveran”. Atât de simplu.
Este foarte simplu, este cumva complex, pentru că mintea va crede că trebuie să fie mai mult acolo. Trebuie să mai fie ceva ce trebuie să faceţi. Nu există...
~ Energie
Energie. E destul de evident. Energia este diferită din 21 decembrie încoace, pentru că voi aţi ales să fie. Energia vine în mod foarte diferit. Nu vrea să treacă prin căile vechi, pe cărările vechi. Nu vrea să fie aruncată de colo-colo prin minte, trimisă pe tot felul de ocolişuri şi distrageri, irosită, în esenţă, încercând să circule prin minte, prin corp şi, mai mult decât orice, prin timp. Aha, aha, hmm. Hmm. Un „hmm” filosofic. (câteva râsete) În traducere înseamnă „Despre ce naiba vorbeşte?”
Astfel că energia vine diferit. Este rapidă. Este foarte disponibilă şi nu vrea – de fapt nici voi nu vreţi – să urmeze tot felul de diversiuni şi distrageri. Într-atât este de clară. „Eu sunt suveran”. Asta este. Nu vă veţi mai gândi la ea niciodată. Nu vă veţi stresa pentru asta. Nu intraţi într-o dizertaţie lungă cu sine despre „Ce înseamnă asta cu adevărat?” Pur şi simplu este. „Eu sunt suveran”.
~ A permite
Apoi e nevoie să permiteţi – următorul cuvânt, „a permite” – permiteţi ca schimbările să aibă loc în infrastructura vieţii voastre. Într-atât este de simplu. Serviciul, înfăţişarea voastră. Permiteţi schimbarea înfăţişării voastre. Permiteţi schimbarea a tot, de la relaţii şi până la modul în care lucrurile sunt manifestate. Gata cu lupta şi stresul. Permiteţi în acest an, foarte simplu, lăsaţi energiile să vină şi vor lucra rapid.
La început va fi foarte neconfortabil, pentru că, în special aceia dintre voi care sunteţi seniori… (câteva râsete) Încerc să fiu blând. Am spus că anul acesta voi fi plin de compasiune. (râsete) Lucrez la asta. Pentru aceia dintre voi care sunt obişnuiţi cu tipare – un mod mai bun de a spune – încă mai sunteţi obişnuiţi ca lucrurile să vină şi să funcţioneze într-un anumit mod. Veţi fi frustraţi dacă veţi continua să vă întoarceţi la asta. David a spus mai înainte: poarta către ce este vechi a fost închisă, sudată şi acoperită, iar apoi a dispărut.
Va exista tendinţa de a încerca să vă întoarceţi la căile vechi de a face lucrurile, de a procesa informaţia şi de a folosi energia, dar va fi foarte frustrant dacă veţi încerca să folosiţi asta, şi o veţi face, căci aşa ştiaţi din trecut.
În momentul în care spuneţi: „Sunt suveran. Am să permit să se facă într-un mod diferit”, iar apoi chiar permiteţi, se va petrece rapid. Surprinzător de rapid. Surprinzător. Dar amintiţi-vă exemplul nostru foarte vizual, al purei simplităţi, ca şi tendinţa de a vă întoarce la căile vechi, ale discursurilor lungi sau ale sufocării, când nu puteţi rosti cuvântul. Faceţi să fie simplu. Atât de simplu. Vreţi să scăpaţi de ceva din viaţa voastră? Faceţi să fie simplu. Doar spuneţi: „Gata”. Doar de atât e nevoie. Nu intraţi în justificări lungi. E vorba doar de „Gata”, iar apoi treceţi mai departe....
~ Graţie
Următoarea pe listă, graţia. Am mai spus înainte: graţia. Ce este graţia? Oricine. (din sală: „Uşurinţă”, „Simplitate”) Da, graţia este o stare… aş numi-o o stare de conştiinţă fără parametri mentali. Permite curgerea. Graţia înseamnă să trăiţi în voi înşivă în moment, prezenţa voastră fiind pe deplin acolo. Graţia are ca rezultat lucruri precum uşurinţa şi mult mai puţină tensiune în viaţa voastră, mult mai puţină durere fizică. Graţia este o stare de conştiinţă în care nu vă faceţi griji cu adevărat despre ce se va petrece mai departe, deoarece graţia deja ştie că este perfect. Şi nu există destin; oriunde aţi fi, orice aţi face este perfect.
Nu din cauza unor dumnezei, îngeri, consilii sau orice altceva, doar datorită vouă. Doar datorită vouă. Astfel avem „a permite”, „graţie” şi „uşurinţă”. Uşurinţă. Toate curg împreună. Deja sunt parte din acelaşi nucleu şi lucrează împreună.....
~ Uşurinţă
Uşurinţa este un cuvânt foarte important pentru acest an şi pentru voi ca maeştri. Sunteţi obişnuiţi cu calea grea. Gata. Gata. Este vorba despre uşurinţă, graţie, permitere. Nu pentru că vreo fiinţă din afară are grijă de asta. Nu din cauza vreunui sine al vostru din viitor. Nu diluaţi cu acest gen de lucruri. Este doar Eu Sunt în graţie, cu uşurinţă, în suveranitate. Într-atât este de simplu. Nu diluaţi cu nimic altceva. Haideţi să respirăm adânc cu asta....
Aş spune că acesta este anul în care energia vine cu graţie, uşor, pentru că voi permiteţi, un an în care în cele din urmă înţelegeţi cum lucrează energia în relaţie cu conştiinţa. Conştiinţa este – aţi putea spune – magnetul, lumina, şi aduce energia. În trecut a existat o relaţie cumva derutată între voi şi energie. A fost multă dramă în legătură cu „doar suficient”. Doar suficient. Eu aş spune „gata” şi acestui lucru în acest an. Gata cu asta. Gata, ajunge.
Haideţi, chiar acum, haideţi să avem o experienţă simplă, personală, cu permiterea, graţia şi uşurinţa. Permitere, graţie şi uşurinţă. Iar dacă uitaţi terminologia – dacă aş putea să împrumut carioca un moment – dacă uitaţi despre ce vorbim, este AGE sau AGE-less. (Adamus încercuieşte primele litere din cuvintele Allow (permitere), Grace (graţie) şi Ease (uşurinţă); cineva spune: „Ohhh”) Ohhh! Ce înţelept este!...
Nu e nevoie să lucraţi la respiraţie. Veţi descoperi, de fapt, că nu e nevoie să mişcaţi aerul prin nas către plămâni. Pur şi simplu se face. Asta e graţia. Înseamnă doar să o faceţi.
Uneori trebuie să admit că am câteva lacrimi când văd prin ce vă faceţi singuri să treceţi. Ei, sunt mai mult decât doar câteva lucruri. Doare. Nu e nevoie să fie aşa. Gata. Văd prin ce vă faceţi să treceţi, fizic şi mental. Văd mari sacrificii, dar pentru ce? Marea durere… dar pentru ce? Toată îngrijorarea… pentru ce? Ca să puteţi supravieţui? Nu merită. Nu înseamnă a trăi. Fiecare dintre noi are dreptul şi capacitatea de a-şi trăi viaţa cu uşurinţă, graţie şi bucurie. Da, am avut multe lacrimi… văzându-vă prin ce v-aţi făcut singuri să treceţi. Haideţi să schimbăm asta acum. Este Noua Energie şi o eră nouă...
Aţi creat un plafon de cristal – un plafon de cristal între lumi – ce separă cerul de Pământ, divinul şi umanul. Cumva aţi acceptat acel plafon de cristal. Poate că e timpul să spuneţi: „Gata.” Poate că e timpul să îl dizolvaţi, nu ca să vă forţaţi drumul prin el, ci doar să spuneţi: „Gata”.
Aţi acceptat că există secrete, mistere, lucruri necunoscute celor mai mulţi oameni. Aţi acceptat că puţini le cunosc, dar că încă nu e vremea voastră. Vă rog să priviţi la voi înşivă şi să spuneţi: „De ce?” Mai întâi de toate, nu există secrete, decât dacă voi alegeţi să existe. Misterul este: de ce aţi pus acolo plafonul de cristal? Acesta este misterul real. Este artificial, nenatural. Nu îşi are locul acolo. „Gata”. Asta e tot ce aveţi de făcut, să vă spuneţi vouă înşivă „Gata”.
Vor fi lucruri ce vor încerca să vă tragă înapoi, căci Vechea Energie şi acel aspect uman vechi pe care l-aţi avut până la 21 decembrie sunt foarte seducătoare, dar nu au putere. Nu este o bătălie a voinţelor sau a puterii. Seducătoare, da. Atunci spuneți: „Gata”. Într-atât e de uşor. Este interesant că începem primul nostru Shoud din Noua Energie cu demonstraţii foarte vizuale ale permiterii ca lucrurile să vină la voi cu uşurinţă, dar, de asemenea, cum – atunci când aveţi oportunitatea – aveţi cu toţii tendinţa de a dilua lucrurile, de a le compromite şi a le face confuze. Nu e nevoie să fie aşa. „Eu sunt suveran”. Într-atât este de simplu.
Haideţi să respirăm adânc pe când intrăm în acest timp al energiilor imense – energii ale Pământului, energii cosmice, energii spirituale – în acest an. Nu există nici un fel de lipsă de energie. Am să spun asta din nou. Nu există lipsă de energie. Acum haideţi să facem să fie uşor în acest an şi mai plin de graţie. Oh! Pot să simt cum luptele vechi vin la suprafaţă. Gata. Respirați adânc.
Nu-i aşa că e amuzant? Puţină muzică şi câteva cuvinte, iar apoi s-a făcut. Respiraţi adânc. Uşurinţă. Graţie. Permitere. Cuvinte-cheie – ca şi energia –, deoarece ele permit energia. E ca şi cum aţi spune că energia stă undeva la periferie, aşteptând să i se poruncească sau să fie folosită. Cu permitere, graţie şi uşurinţă, totul vine.
Lucrul amuzant este că nu trebuie să… nu e aşa de mare. Energia chiar nu este mare. Mintea umană o face să pară mare lucru. Mintea umană spune: „Nu ştiu dacă mă pot descurca cu toată această energie”. Ei bine, sigur că puteţi. Energia este de fapt destul de simplă. Cu adevărat simplă. Omul spune: „Energie! Copleşitoare! Dacă mă arde cu totul?” Nu va fi aşa. Este doar energie. Energia este simplă. Până acum era atât de simplă încât consta din numai două lucruri, două elemente. Asta este. Simplitatea de bază. Apoi ele se strâng la un loc şi fac lucrurile mult mai măreţe. Da, în centrul său, este foarte simplă. Noua Energie este şi mai simplă. Nu sunt două elemente. Este unul singur, asta e. Energia nu ar trebui să vă copleşească niciodată. Niciodată nu ar trebui să vă copleşească.
Vise vechi
Ok, acum o să vorbim despre ceva. O să schimbăm energia. O să vorbim despre ceva ce va duce la controverse, dezbateri, scepticism, mirare, certuri, toate celelalte. Am să spun ceva şi apoi puteţi merge cu toţii pe forumurile voastre de mesaje ori pe unde vă mai duceţi pentru cearta mentală, pentru masturbarea asta, şi veţi discuta: „Ce a vrut Adamus să spună cu adevărat?” Dar eu am să fac totul foarte simplu. Nu e multă profunzime în ceea ce voi spune. Nu este. Puteţi scrie cărţi. Vă puteţi certa despre asta în emisiunile voastre radio sau în altă parte, dar este foarte simplu.
Înainte de a începe, am să spun că e o alegere personală. Asta e tot, dar are multă credibilitate, multă viabilitate. Aşa că acum… îmi place cum se acumulează tensiunea. Avem o problemă şi avem şi oportunitatea de a o elibera. Avem o problemă… ei bine, nu noi, ci voi. Aveţi vise vechi, vise vechi mirositoare, aderente, şi este timpul să le daţi drumul, dacă voi alegeţi. Dacă voi alegeţi. Mulţumesc, Ricky. Am să desenez eu câte ceva pe hârtie. Vise vechi.
Unii dintre voi aţi purtat aceste vise de multe, multe vieţi. Am vorbit cu un mic grup în Texas acum câteva zile despre asta, iar ei au avut un exemplu foarte vizual despre cum un vis poate intra în putrefacţie şi nu numai visul, dar el poate aduce în putrefacţie şi omul ce creează visul şi care îl înconjoară.
Deci ce sunt visele? Nu vorbesc despre visele de noapte… acela e un tip diferit de vis. Vorbesc despre aspiraţiile voastre, despre marile pasiuni, despre speranţele voastre, despre… aşa cum a spus Jean, morcovul vostru spiritual. Lucrul pe care îl menţineţi în afară, la care aţi aspirat, la care aţi visat, iar când viaţa era de rahat vă gândeaţi la el, îl visaţi şi speraţi să se îndeplinească, dar nu se îndeplinea. Am fost blând, nu-i aşa? Da, bun. Apoi nu aţi permis să se petreacă. Aş vrea să staţi un moment ca să simţiţi toate acestea.
Acum, lucrul interesant la visele spirituale, la aceste mari speranţe… lucrul interesant este că au ajuns aşa de poluate şi diluate încât aţi şi uitat ce sunt. Este un fenomen foarte interesant al psihicului uman, acela în care puteţi avea aspirații uriaşe care vă ţin în mişcare, dar apoi uitaţi ce sunt, însă păstraţi visul care vă face să mergeţi mai departe, deşi aţi uitat ce naiba era.
La un nivel mult mai practic, unii dintre voi au visat să deschidă un centru spiritual. Ce vechitură! Unii dintre voi avut visul de a deschide o mare clinică, unde să vindecaţi copii. (Adamus se preface că vomită) Zău aşa, zău aşa! Nu, vreau să spun că mă face să vărs şi îmi provoacă şi alte funcţii corporale neplăcute. Cred că tocmai mi-a scăpat una. Zău?! Zău?! Nu, nu mă refeream la ce am făcut eu, dar… zău aşa?! Conducerea unei clinici pentru copii.
Unii dintre voi aţi avut vise în care mergeaţi şi, oh, scoteaţi dragonii din peşteri. Zău?! Caraghios mai sună când o spun eu, nu-i aşa? Vă întrebaţi despre cine vorbesc. Vă întrebaţi dacă îi puteţi vedea în sală.
Unii dintre voi au visat să scrie cartea perfectă sau o serie de cărţi pe care să le citească oameni din întreaga lume şi dintr-o dată or să se trezească, din cauza înţelepciunii pe care aţi pus-o voi în cărţi. (Adamus se ţine de nas şi tuşeşte a vomă; râsete)
LINDA: Ce-a fost asta?
ADAMUS: Cauldre. N-ar trebui să fumeze, ştii tu. Unii dintre voi au avut vise în care sunteţi atât de spirituali încât pur şi simplu plutiţi. Plutiţi, o lumină vă înconjoară, treceţi pe lângă ghivece cu flori şi toate înfloresc. Apoi, pe stradă, este un căţeluş bolnav şi voi plutiţi pe lângă el, iar căţelul se ridică brusc şi se simte mai bine. Apoi treceţi pe lângă o pasăre moartă, iar ea, dintr-o dată… (râsete) Sunt serios. Sunt bucuros că puteţi râde de voi.
Care sunt şi alte vise? Hai să fim serioşi, pentru că o să… o să explic într-un moment de ce aceste vise v-au ţinut pe loc şi ce o să facem cu asta. Şi, apropo, am să-i ofensez pe unii dintre cei de aici – ei bine, poate pe toţi cei de aici, nu ştiu – dar este timpul să abordăm unele din problemele de bază, pentru că visele au devenit o distragere, o iluzie, şi într-un moment am să explic ce se va petrece cu aceste vise....
Acum, nu vă gândiţi la realitate în termenii a ceea ce se află în afară, ci în termenii a ceea ce creaţi. Eu păşesc alături de voi toţi, merg cu voi pe teren sacru şi îmi place, pentru că aţi avut cu toţii vise. Primul lucru care vă vine în minte, dacă luăm guma şi ştergem navele spaţiale, pentru că nu sunt ceea ce credeţi, dacă ştergem conceptul marelui palat de cristal, dacă ştergem şi „Eu o să creez Noua Energie”, este: „Ce?! Ce?! Adamus, dar nu ar trebui să avem aceste aspiraţii? Nu e nevoie de toate aceste lucruri? Vrei să fie doar nimic?”
Nu. Vreau să îl scoatem din tărâmul fanteziei şi al nimicului şi să-l aducem chiar aici. Asta a fost problema.
A fost ca o pernă care v-a adus confort faptul că aţi pus acel vis acolo, în afară (desenează un fel de nor), altundeva, dimensiunea X – ei, nu mai desenez oameni ca un beţişor, ci unii mai graşi (desenează o siluetă) – şi cumva treceaţi prin viaţă cu visele separate de voi printr-un plafon de cristal, care să le ţină afară. A fost o mică înşelătorie. A fost o momeală. Astfel nu a trebuit niciodată să înfruntaţi realitatea. Interesant.
Dar dacă, Timothy, dar dacă am dizolva acele vise? Dar dacă am începe să le creăm în realitate, iar asta ar fi mai măreţ ca o grămadă de nave spaţiale sau mai grozav decât conceptele tale despre Noua Energie? Chiar şi acelea erau limitate. Erau doar vise. Erau doar vise. Dar dacă am începe să le facem reale, cu graţie şi simplitate, şi doar începem să le facem, în loc de a le visa numai? Hmm. Un pic înfricoşător, de fapt.
De ce? Ei bine, este o mică nelinişte legată de performanţă – domnilor, ştiţi ce vreau să spun (câteva râsete) – pentru aceia dintre voi care aţi încercat să inventaţi lucruri şi nu a mers. Doamnele râd toate. De ce crezi că… o să vorbesc cu soţul tău mai târziu. (mai multe râsete)
A existat mereu acel lucru: „Hai să-l ţinem în afară, în starea de vis, căci atunci nu va fi nevoie niciodată să îl facem real”. Dar dacă îl aducem aici? Dar dacă de fapt creăm lucruri aici şi scăpăm de starea de vis adânc? Ei bine, e multă nelinişte. Dar dacă nu merge? Dacă rataţi? Dacă este încă unul din lungul şir de eşecuri? Nu mă uit la nimeni când spun asta. Dar dacă totul este makyo?
Întrebarea pe care o am pentru fiecare dintre voi acum este: nu cumva merită oricum să încercaţi? Nu cumva merită să începeţi să dizolvaţi tărâmul viselor şi să începeţi să le creaţi aici? Nu cumva merită riscul să fie un eşec, să fie makyo, să nu fie real? Nu merită să treceţi prin sau să dizolvaţi acel plafon de cristal odată pentru totdeauna? Este un mare pas, dar este un pas mic.
Este un mare pas, pentru că vă veţi afla faţă în faţă cu voi înşivă. Mare pas. Veţi spune: „Acum e momentul realităţii. Acum e timpul spectacolului, al creaţiei, al energiei”, iar asta vă face să înghiţiţi în sec, pentru că este aproape mai uşor să le ţineţi în afară, în ţinutul nimănui, şi să mergeţi la ele când aveţi o zi proastă. „O să mă gândesc la visele mele frumoase. O să-mi imaginez orice ar fi – că salvez lumea, poate delfinii. Oh! Acesta e visul meu. Dacă mi s-ar da nişte bani pentru el, l-aş putea realiza”.
Nu, pentru că, vedeţi voi, voi creaţi astfel încât banii să nu fie acolo, căci nu vreţi ca visul să devină realitate, într-un fel. Nu vreţi să fie aici. Îl ţineţi acolo, în afară.
Acum, aţi putea spune că dimensiunile exterioare, care plutesc cumva în tărâmurile apropiate, sunt de fapt o grămadă de vise de rahat. Hai să le numim drept ceea ce sunt – vise de rahat. (câteva râsete) Vise stupide. Poate că la început nu au fost prosteşti, dar acum sunt prosteşti. Bine – Cauldre îmi face greutăţi pentru că sunt aşa de direct – vise din Vechea Energie. Asta sunt. Au fost gândite în Vechea Energie. Au fost visate în Vechea Energie, iar acum nu se mai aplică, pentru că nimic din ea nu se mai aplică....
vreau să abordez visele şi să le privim cu adevărat.
Vedeţi, visele sunt undeva, acolo, în alt tărâm. Am să vă propun câteva lucruri: mai întâi de toate, în special în luna ce vine, încercaţi să fiţi conştienţi de ceea ce era visul, pentru că cele mai multe dintre ele au ajuns aşa de mânjite, aşa de pierdute sau ascunse, încât nici nu vă mai amintiţi ce erau. Este ceva, ştiţi. Este ceva, dar mulţi aţi uitat ce era. Ar putea fi ceva foarte practic. Ar putea fi strălucirea lumii în lume.
E un vis frumos, dar… De ce? De ce? Pentru ca lumea să vă poată face asta. (face un semn celebru cu degetul) Şi exact asta vor face. Voi străluciţi-vă lumina, ei or să vă doboare. (râsete) „Ce naiba încerci să faci?! Haaa!” (câteva râsete) Da. Este foarte adevărat. Doar lăsaţi lumina voastră să strălucească. Nu asupra lumii, ci doar lăsaţi-o să strălucească. Cu alte cuvinte, fără agendă.
Aşa că v-aţi ţinut visele în afară. Se bazau pe Vechea Energie. Ştergem totul ca să fie curat. Hai să spunem că aceste vise cu adevărat conţin multă energie, fie că acea energie este a speranţei sau a speranţei pierdute, fie că e vorba despre împlinire sau despre lipsa împlinirii. Indiferent ce ar fi, e doar o grămadă de energie acum şi este cumva prizonieră. Este undeva pe afară. Este ceţoasă şi… nici nu mai ştiţi unde este.
Vă propun ca doar să permiteţi ca norul să înceapă să plouă acea energie în viaţa voastră. Face câteva lucruri. Dizolvă norul, misterul, negura lucrurilor. Îl aduce din acel tărâm în acest tărâm, iar pe când vine ajută şi la îndepărtarea plafonului de cristal aflat acolo, cumva îl dizolvă. Plafonul de cristal e de fapt doar de acadea, aşa că începe să se dizolve. Aduce energia – nu visul iniţial, ci energia – în această realitate, deoarece în acest an este vorba despre a aduce aici, nu a ţine la distanţă.
Am să vă trag la răspundere anul acesta dacă mai ţineţi lucrurile departe, în afară. Este timpul de a le aduce aici, inclusiv divinitatea voastră. Am să vorbesc şi despre asta. Însă este timpul de a permite să plouă peste voi, fără umbrele care să vă protejeze. (Adamus desenează perfect o umbrelă, cineva strigă „Bravo”) Vă mulţumesc. (câteva râsete) Fără umbrele. Doar permiteţi să plouă asupra voastră şi daţi-vă voie să simţiţi asta.
Chiar imaginaţi-vă, atunci când faceţi duş, folosind simbolul de aici, al norului, imaginaţi-vă visele, care nu reprezintă doar confuzia, ci şi masa şi distanţa, deoarece norii sunt undeva, departe. Permiteţi ca norul să plouă asupra voastră cu toată energia sa, îndepărtând orice vis indisponibil şi aducându-l aici drept creaţie foarte disponibilă în această realitate. Nu visul vechi, ci doar pasiunea.
Apoi spuneţi: „Dar cu ce îl înlocuim?” Va fi în moment. Nu veţi începe să construiţi nori de nivel mai jos sau nori de tipul „indisponibil-chiar-dacă-este-chiar-alături”. Hai să trecem dincolo de aceste vise vechi.
Un motiv foarte important este că eliberează multă energie. Vă eliberează pe voi. Vă permite acum să creaţi în această realitate. Un volum imens de energie a voastră a fost investit acolo, până la punctul la care nu mai trăiaţi neapărat aici, aproape până la punctul în care nici nu mai creaţi nimic aici. Lucruri uimitoare pot fi create dacă voi vreţi. Lucruri simple pot fi create. Chiar nimic care să fie de creat, dacă nu vreţi. Depinde cu totul de voi, dar are loc aici, acum, nu în afară.
Aşa că lovesc visele de dedesubt. Cu adevărat asta fac şi nu spun să aduceţi visul aici – spun să-l dizolvaţi şi să începem să creăm, să fim, să facem, chiar aici. Chiar aici.
Apoi, după ce aţi permis ca visul să se dizolve, daţi voie să plouă asupra voastră. Iar dacă într-o zi vă treziţi şi spuneţi: „Vreau să creez ceva magic, ceva al Noii Energii”, orice ar putea fi, atunci este chiar aici, Timothy. Tu ai petrecut multe vieţi cu acel vis îndepărtat. Multe vieţi. Mare parte din tine e blocată acolo. Hai să aducem aici nu numai visul vechi, ci orice vrei în acest moment Acum.
Vreau ca voi să auziţi asta foarte clar. Nu încercăm doar să aducem aici visele vechi, pentru că sunt vise vechi. În Noua Energie, ar putea fi mult, mult mai satisfăcătoare, cu mult mai multă uşurinţă şi cu graţie. Voi le aduceţi aici şi vor atrage şi mai multă energie. Sunt multe potenţiale uluitoare, însă potenţialele sunt acoperite de visele vechi.
Merabhul eliberării viselor
Haideţi să facem un mic merabh. (cineva strigă: „Yeeey”) Yey. Timpul somnului. (râde) John, poţi pune puţină muzică? Muzica frumoasă a lui Anders. Nu-i aşa că e interesant, până şi noul CD se numeşte „Dream of the Blue Whale” (Visul balenei albastre – disponibil în Shaumbra Shoppe ca descărcare electronică, n.tr.) Hmmm. Aici vom elibera visele vechi. Haideţi să respirăm adânc.
De fapt e nevoie ca un om să fie foarte curajos şi foarte frumos ca să îndrăznească să dea drumul viselor. Fiecare om le are. Poate că ale altora nu sunt ca ale voastre, dar şi ei le au. Ale lor sunt probabil mai limitate. Ale voastre sunt mari. Destul de mari. Haideţi să respirăm adânc. Visele, unele dintre ele atât de frumoase, (începe muzica) dar care v-au blocat cu adevărat. Unele dintre vise, atât de protejate de voi, au devenit cu totul indisponibile. De ce aţi vrea să supuneţi un vis aşa de frumos abuzurilor realităţii? Aşa că l-aţi ţinut în afară.
Şi nu cumva a fost şi divinitatea voastră parte din acel vis? Sinele indisponibil? (pauză) Un vis foarte vechi al unei iubiri foarte distante, pe care aţi numit-o sinele vostru mai înalt, divinitatea voastră. Nu-i aşa că de fapt ea era doar prin nori, pe undeva? Un mare vis… Atunci când vremurile erau grele, spuneaţi: „Ah, există şi divinitatea mea pe acolo, pe undeva. Într-o zi o să vină şi o să mă salveze”. Iar când nu a făcut-o, aţi împins visul despre divinitate ceva mai departe. „Bine, poată că e ocupată acum. Poate că nu sunt pregătit. Poate că am lecţii de învăţat”. Aţi împins visul despre divinitate tot mai departe.
Visul despre divinitate se baza pe concepte spirituale vechi, pe mistere vechi, frumoase, dar vechi. Visul despre divinitate se baza pe conştiinţa dualităţii, mult mai densă decât este acum dualitatea. (pauză)
Visul despre voi ca înger… şi promisiunea că acel înger va veni într-o zi cu mântuirea. Tot mai departe s-a dus şi acel vis. (pauză) Într-o dinamică foarte ciudată, cu cât mai mult se îndepărta, cu atât mai mult vă ţineaţi de vis, cu atât mai mult din voi era prizonier în acest vis. (pauză) Cu atât mai puţin din voi era disponibil aici. (pauză) Dacă doriţi, dacă sunteţi pregătiţi, eliberaţi acel vis. (pauză)
O simţire foarte ciudată vă cuprinde acum. Spuneţi: „Dar fără vis, ce mai sunt eu? Fără vis, ce a mai rămas?” O simţire de gol… de întuneric… de tristeţe… Visul a fost un asemenea prieten, într-un fel o mare distragere. Voi spuneţi: „Fără vis, cum aş mai putea continua?” Însă eu vă spun, cu acel vis indisponibil, cum aţi mai putea continua? (pauză)
Visul adevărat este a fi aici. Adevăratul vis este a fi treji… treji… suverani… împuterniciţi… chiar aici. (pauză) Aici este 5 ianuarie, în Coal Creek Canyon; anul 2013. Este o conştiinţă cu totul diferită. Acel vis vechi… visul cel vechi nu se mai potriveşte aici. Respiraţi adânc sau… permiteţi respiraţiei să vă respire ea. Asta este graţia. Asta este graţia. Doar permiteţi respiraţiei să vă respire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu