"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu

joi, 31 martie 2011

Iubirea fata de noi insine

                           

           Totul incepe cu a te iubi pe tine insuti. Deci intai e necesar sa reinvatam sa ne iubim si sa ne acceptam asa cum suntem. Pentru a fi doar Iubire, e util sa aveti aceasta stare. Aceasta stare de acceptare a tuturor defectelor vizibile si invizibile, existente inca in ACUM-ul personalitatii noastre. Uneori doar noi le vedem, cel mai bine ar fi sa ii intrebati si pe ceilalti; insa sa fiti siguri ca spun adevarul.
         Ca sa intelegeti asta mai usor, ganditi-va ca suntem asemenea lui Dumnzeu, adica si noi suntem divini, suntem perfecti asa cum suntem, cu Adevarat. Nu faceti confuzia ca daca sunteti perfecti asa cum sunteti, ACUM, asa e firesc sa fie. Firesc e sa fim iubire, linste si pace, aceasta e starea de normalitate, cea in care au fost Adam si Eva, si noi putem trai raiul pe pamant, doar ca inca avem de renuntat la iluziile in care am fost prinsi.

         Stiu ca ne e mai usor ca sa ne iubeasca ceilalti, dar chiar e necesar sa experimentam asta? Eu zic ca nu, pentru ca cersind iubire, fara a oferi ceva care sa aibe valoare de adevar, va disparea din viata noastra acea persoana si astfel atragem asupra noastra suferinta.
        Se intampla la inceputul experientei noastre, insa cu timpul vom afla detasarea de tot ce e in jurul nostru si vom fi deasupra lor, apoi vom intelege ca aveam nevoie de o asemenea experienta in viata noastra, ori pentru a ne reaminti, ori pentru a invata ceva, pentru a reusi mai tarziu sa ii ajutam pe cei din jur.
          Invatand sa te iubesti, inveti sa te cunosti, inveti sa te desoperi, astfel stii cine esti cu adevarat si stii de ce esti in stare sa faci si ceea ce poti oferi celorlalti.



Iubirea neconditionata

Probabil ca multi ati auzit aceste cuvinte, sau daca nu, ati dorit de la ceilalti o astfel de iubire, incostient. Aceasta iubire neconditionata este de fapt iubirea divina, este Sursa Creatiei, Creatorul. Din iubire neconditionata am fost creati, altfel nu se putea sa fie.
            Iubirea neconditionata nu are limite, nu are atasamente, nu are obligatii si drepturi, nu are nimic, desi de fapt este TOTUL.
            Veti intelege asta doar in momentul cand va deschideti catre aceasta experieta, cand sunteti deschisi, altfel nu veti intelege niciodata.
Cand iubesti neconditionat, nu gandesti ca trebuie sa fie ceva, cumva; esti in totul si totul e in tine, nu ai lipsuri, nu ai dorinte, egoul dispare, tot ce “vrei” e sa daruiesti iubirea ta. Chiar daca ti se pare ca nu primesti nimic inapoi, crede-ma ca primesti mai mult decat iti poti inchipui.
            Dumnezeu ne-a creat din iubire, noi am uitat asta si am devenit egoisti, am vrut sa avem ceva doar al nostru, astfel El ne-a dat diverse experiente de-a lungul anilor. Ne-a dat potoape, furtuni, boli, suferinte si tot nu am inteles.
            Acum e momentul sa intelegem asta, pentru ca vedeti, altfel nu se mai poate, uitati-va in jur, totul se schimba atat de repede, atatea suferinte, atatea boli, atatia oameni care mor, atatea civilizatii care dispar fata urma. Probabil ca v-ati intrebat si ati gasit diferite raspunsuri mentale care v-au multumit, dar Adevarul este in voi si stiti ca doar prin Iubire se poate schimba tot. Acest moment este unic, desi totul pare haos, e momentul sa ne ridicam deasupra si asta se face doar prin iubire. E momentul in care e necesar sa renuntam la egouri, la dorinte si la tot ce inseamna atasamente fata de aceasta lume. Prin Iubire suntem puternici, prin Iubire nimic si nimeni nu ne poate dobora, asemeni lui Isus si a tututor inteleptilor acestui pamant. 
Iubirea e cea care face legatura dintre noi si  Divinitate, intre pamant si intregul Univers, intre femeie si barbat, intre yin si yang, intre tot si nimic.
Ca sa fiti doar iubire e util sa renuntati la minte, la atasamente si la dorinte, nu va v-a fi usor, insa daca cereti ajutor il veti primi, “bate si ti se va deschide, cauta si vei afla, cheama-ma si voi veni,” spune Isus.

Nu uitati ca Adevarul ne va elibera, Iubirea e esenta noastra.

Iubirea - Dragostea


1)  Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, Sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
 
2)  Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu Sunt nimic.

3)  Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
 
4Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
 
5)  nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
 
6)  nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
 
7 ) acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufera totul.
 
8 ) Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

9)  Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte;
 
10)  dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
 
11)  Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
 
12)  Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. 

13)  Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.


1 Corinteni 13  


luni, 28 martie 2011

Fericirea - Nuta Adrian

Fericirea

vineri, 25 martie 2011

Calea inimii si calea mintii - Osho


Calea inimii este minunata, insa periculoasa. Calea mintii este obisnuita, insa sigura. Barbatul a ales drumul cel mai sigur si cel mai scurt in viata. Femeia a ales cea mai frumoasa, dar cea mai accidentata, periculoasa cale, a emotiilor, sentimentelor, starilor sufletesti.
Si deoarece pana acum lumea a fost condusa de barbati, femeile au suferit enorm. Femeia nu a fost in stare sa se adapteze la societatea pe care au creat-o barbatii, deoarece societatea este creata conform ratiunii si logicii.
Femeia vrea o lume a inimii, iar in societatea creata de barbat nu este loc pentru inima. Barbatii trebuie sa invete sa fie mai inimosi, pentru ca ratiunea a dus intreaga omenire spre o sinucidere globala. Ratiunea a distrus armonia naturii, ecologia. Ratiunea ne-a dat masinarii minunate, dar a distrus minunata umanitate. Este nevoie de putin mai multa inima in toate.
In ceea ce ma priveste, calea catre fiinta voastra cea mai ascunsa este mai scurta din inima decat din minte. Mintea este o scurtatura daca mergeti in afara, iar inima este o cale foarte lunga. Daca mergeti inauntru, totul se schimba in opusul sau: inima este scurtatura catre fiinta, iar mintea este cel mai scurt drum la care va puteti gandi.
De aceea sunt cu totul pentru dragoste, pentru ca de la dragoste este foarte usor sa va duc la meditatie, sa va duc la vesnicia vietii voastre, sa va duc la divinitatea voastra; este foarte greu s-o fac pornind de la cap. Mai intai trebuie sa ajungem la inima, si numai dupa aceea ne putem indrepta spre fiinta.
Accentul pe care-l pun pe dragoste are un motiv in esenta spiritual. De la inima femeia se poate deplasa imediat…iar barbatul se poate deplasa spre inima fara dificultate.El a fost doar prost educat…este numai o conditionare. I s-a spus sa fie dur, puternic, viril, si toate acestea sunt prostii.
Nici un barbat nu plange si nu-si lasa tristetea sau bucuria sa se manifeste prin lacrimi pentru ca i s-a spus de pe cand era copil ca lacrimile sunt pentru femei, ca e ceva caracteristic fetelor. Barbatii nu plang si nu se vaieta niciodata.
Dar care este scopul acestor lacrimi? Este nevoie de ele!  Ele sunt un limbaj foarte incarcat de semnificatie.Exista momente in care nu puteti spune nimic, insa lacrimile voastre pot arata acest lucru. Se poate sa fiti atat de coplesiti de bucurie, incat sa va apara lacrimi in ochi. Lacrimile sunt intotdeauna simbolul unei experiente debordante. Se poate sa fiti atat de tristi incat cuvintele sa nu poata exprima acest lucru; lacrimile va sunt de ajutor.
Acesta este unul din motivele pentru care femeile innebunesc mai rar decat barbatii, deoarece ele sunt gata sa se vaiete, sa planga si sa arunce cu lucruri oricand: temporar, ele o pot lua razna zilnic. Un barbat acumuleaza incontinuu si apoi, intr-o zi, explodeaza “en gros”. Femeile o iau razna “en detail” si aceasta este o modalitate mai inteleapta, sa termini stocul. De ce sa acumulezi?
Barbatii se sinucid in numar mai mare decat femeile. E putin ciudat; femeile vorbesc despre sinucidere mai mult decat barbatii,dar arareori o fac. Barbatii nu vorbesc aproape niciodata despre sinucidere, insa in realitate se sinucid in numar mai mare, aproape de doua ori mai des. Barbatul continua sa refuleze, continua sa arate o anumita fata, care este falsa. Si exista o limita pentru toate; vine un moment cand nu se mai poate abtine si totul se naruieste.
Barbatii trebuie sa fie invatati sa fie mai inimosi, pentru ca din inima se deschide calea catre fiinta. Nu puteti ocoli inima. Femeia se afla intr-o pozitie mai buna: ea se poate indrepta direct catre fiinta de la inima. Insa, in loc sa recunoasca aceasta imensa calitate a femeilor, barbatii le-au condamnat pe femei. Poate ca exista un motiv; poate ca au fost constienti cu privire la o oarecare superioritate a femeilor, superioritatea dragostei.
Nicio logica nu poate fi mai presus de dragoste si nicio minte nu poate fi mai presus de inima. Dar mintea poate fi foarte ucigatoare, mintea poate fi foarte violenta, si asta a facut mintea secole la rand. Barbatii le-au batut pe femei, le-au oprimat, le-au blamat. Si, in consecinta, barbatii nu au putut sa-si sporeasca propria constientizare. Ar fi putut sa invete si ei arta de a merge in sus; ar fi putut sa mearga si ei pe acelasi drum. De aceea spun mereu ca emanciparea femeilor este si emanciparea barbatilor. Este chiar mai mult emanciparea barbatilor decat emanciparea femeilor.
Da, femeile detin mai multa dragoste…insa ele ar trebui sa fie facute sa devina constiente, de asemenea, cu privire la cealalta fata a monedei. Partea masculina a mintii detine logica, iar partea femeii este ilogica; nu este periculos, este numai o greseala, poate fi corectata. De aceea calea inimii este minunata, dar periculoasa. Cealalta latura a dragostei este ura; cealalta latura a dragostei este gelozia. Asa incat, daca o femeie este cuprinsa de ura si gelozie, toata frumusetea dragostei moare si ea nu mai ramane decat cu venin. Se va invenina pe sine si va invenina pe toata lumea dimprejur.
Pentru a fi iubitori, trebuie sa fiti mai vigilenti, pentru ca puteti cadea in groapa urii, care este foarte aproape. Orice culme a dragostei este foarte aproape de valea intunecata a urii; ea impresoara culmea de jur-imprejur si puteti aluneca in ea foarte usor. Poate ca acesta este motivul pentru care multe femei se hotarasc sa nu iubeasca. Poate ca acesta este motivul pentru care barbatii au hotarat sa traiasca la nivelul capului si sa uite complet de inima… pentru ca inima este atat de sensibila. Se simte lezata foarte usor; dispozitia i se schimba ca vremea.
Cel care vrea sa invete cu adevarat arta de a iubi trebuie sa tina minte toate aceste lucruri si trebuie sa evite ca dragostea sa cada in toate aceste gropi ale urii, ale geloziei. Altminteri, indreptarea catre fiinta va deveni imposibila, chiar mai imposibila decat este pornind de la cap.”

joi, 24 martie 2011

Despre izvorul secat - Femeia, barbatul

Sufletul femeii este izvorul iubirii, sufletul bărbatului nu are acest izvor.

Bărbatul este izvorul forţei.

Femeia este principiul care dăinuieşte. Ea simte nevoia să poată dărui, măcar pe ea însăşi, indiferent cum îi spunem, dăruire de sine, sacrificiu de sine, pierdere sterilă de forţe sau oricum altfel. În orice caz, dacă nu este capabilă să ofere, energia ei se va concentra într-un nor negru,ameninţător, de furtună. Dacă ar şti să-şi înţeleagă esenţa neliniştii ei interioare şi·să se elibereze de frica "nimeni nu mă iubeşte" (înverşunarea că nu este remarcată sau că, după părerea ei, nu este înţeleasă, protejată, iubită, respectată,preţuită pentru devotamentul şi spiritul ei de sacrificiu,etc. - şi toate din frica "nimeni nu mă iubeşte"), nu s-armai auto umili.

Femeia care, umilindu-se, speră că soţul va începe să o iubească, ar trebui să ştie că autoumilirea atrage umilinţa şi va fi umilită şi în continuare, chiar dacă acest comportament nu este caracteristic pentru bărbaţi. Ea nu pune la socoteală umilinţa şi acesta este stresul ei. Ea n-ar trebui să facă din ea o prostuţă smerită, chiar dacă este suficient de deşteaptă ca să ştie că bărbaţilor le plac femeile slabe (ca temperament) Dacă face aşa, să fie pregătită pentru urmările unei astfel de înşelăciuni.

Femeia care iubeşte cu curaj nu încearcă să se poarte cu o superioritate de bărbat faţă de problemele esenţiale - ea este doar o femeie. În faţa feminităţii ei oamenii se vor înclina cu respect şi îi vor ierta dezordinea din casă.

Dacă femeii nu i-ar fi frică, ea nu ar exagera cu grija ei,nu i-ar sâcâi pe soţ şi pe copii, nu s-ar irosi în van. Bărbatul nici nu observă casa strălucind de curăţenie, dacă soţia,istovită şi plânsă, îl aşteaptă în prag cu reproşuri. O casă sterilizată, de o curăţenie exemplară, creează în casă, ca orice altă exagerare, doar tensiune.

Priviti reclamele în care apare o femeie frumoasă care,prin frumuseţea ei, înfrumuseţează dezordinea din jur.
Chipul ei radios ar vrea parcă să spună: "O să strâng totul imediat. Am vrut mai întâi să te văd şi să-ţi spun că te iubesc".

Dacă femeia nu s-ar teme că nu este iubită, atunci ea ar fi iubită şi viaţa ar iubi-o şi ea, deoarece o altă posibilitate pur şi simplu nu ar exista! I-ar dispărea nevoia să-i fie teamă că nu este iubită, nu iar mai fi frică, nu i-ar mai trebui să înveţe prin suferinţe - căci ea şi-a iertat frica şi prin aceasta a devenit mai înţeleaptă.

Bărbatul, prin natura lui, este partea care primeşte. Dacă omenirea ar fi înţeles corect acest lucru, ar fi încetat să mai manifeste nevoi iraţionale şi zadarnice. Dacă pretindem sentimente de la un bărbat, asta înseamnă dominare,şi orice manifestare a puterii îşi arată partea negativă,care provoacă cel puţin un refuz.

De unde nu este nimic, nici nu ai ce lua. In esenţa sa,iubirea bărbatului este forţa care i se oferă iubitei. Bărbatul îşi oferă forţa, dar se închide în el dacă femeia începe să aibă pretenţii. Nu trebuie învinovăţit pentru asta - se petrece inconştient. De aceea este nevoie ca oamenii - atât femeia cât şi bărbatul, pe cât posibil, să se cunoască profund atât pe sine cât şi sexul opus.

Dacă bărbatul şi-ar ierta teama că nu este iubit, atunci subconştientul lui sau capacitatea de a raţiona s-ar deschide. El şi-ar putea privi cu înţelegere soţia atunci când ea ar pretinde ceva, după părerea lui lipsit de sens sau imposibil;el nu s-ar mai simţi vinovat şi nu s-ar mai înrăi. Atunci bărbatul ar înceta să se salveze fugind de propria soţie şi alegând calea autodistrugerii. Claritatea minţii de bărbat i-ar oferi chiar lui posibilitatea să meargă primul înainte, aşa cum a fost predeterminat de către natură. În felul acesta, bărbatul şi-ar restabili partea lui de divinitate,forţa lui primară, atotbiruitoare. Este acea forţă la care visează atât bărbaţii cât şi femeile. Omenirea se zbuciumă să caute această forţă rară să înţeleagă că ea nu este o utopie, că nu este trecutul pe care l-a pierdut de mult -este pur şi simplu forţa pe care ea o ţine captivă. 

Energia tinută în captivitate este totdeauna negativă pentru că ea nu circulă

Femeia este subiectul care dă. Bărbatul este subiectul care ia. În limba estoniană există expresia: bărbatul "ia de nevastă", femeia "se duce după bărbat"

Bărbatul ia atunci când femeia este pregătită să dea.Numai cu această condiţie poate începe o viaţă în comun;acest adevăr de viaţă nu este însă înţeles.

Izvorul prestabileşte totul. Dacă cel care vine la izvor,nu ştie să-i păstreze puritatea şi intră fără jenă cu picioarele în apă, apa se va tulbura şi nu va mai fi bună de băut.Când vine a doua oară, izvorul poate să-i ofere doar mâlul de pe fund şi el trebuie să aleagă - fie să moară de sete, fie să caute un alt izvor. Dar prin simplul fapt că el există, izvorul a atras deja pe cel însetat, căci nu întâmplător omul şi-a făcut potecă spre el.

Natura dăruieşte iertare. Acest rege trufaş al naturii,care a intrat cu picioarele în izvor, moare acum de sete. El vede că şi-a făcut rău lui însuşi. Acum se înarmează cu răbdare şi aşteaptă ca apa să se limpezească.Când se apleacă să bea apă şi îşi priveşte chipul reflectat pe oglinda apei, când aude murmurul care îi învigorează sufletul, Înţelege şi nu va mai uita niciodată. Acest izvor i-a dat altceva, mai mult decât apă.

Femeia care nu ştie sau nu vrea să-i dea celui însetat să bea până când îşi potoleşte setea, nu va deveni niciodată izvorul vieţii veşnice. Bărbatul care vine în grabă, doar să bea, nu va primi niciodată apă curată.

Dacă din izvorul feminin şi matern curge o iubire care nu duce nicăieri, izvorul se va înfupda şi în spatele zidului de frică iubirea se va transforma cu timpul intr-un vulcan furios care ameninţă să erupă în curând.Ca orice negativitate, răutatea posedă o forţă nimicitoare şi străpunge orice zid.Soţul şi copiii, având nevoie de iubire, sunt nevoiţi mereu să treacă prin zid, provocându-şi durere lor şi nu numai lor, şi totuşi nu obţin iubirea care i-ar hrăni necontenit.

Senzaţia de iubire apare atunci când oamenii se îmbrăţişează,adică se află unul în biocâmpul celuilalt. Dar întrucât acest lucru nu se întâmplă mereu, dezamăgirea se amplifică.

Bărbaţii (şi fiii) intră în stare de criză şi caută o ieşire.
Ei: - se dau la o parte dezamăgiţi şi deja nu mai vin cu o privire strălucitoare să mângâie şi să fie mângâiaţi,
- se închid în ei şi sunt acuzaţi că nu iubesc, că nu sunt grijulii, că sunt nepricepuţi etc.
- pleacă să-şi înece amaruI în alcool, dar de fiecare dată criza sufletească doar se adânceşte;
- încearcă· să schimbe situaţia prin fapte bune după părerea lor dar nu primesc răspuns;
- devin narcomani ca să-şi distrugă în totalitate capacităţile mentale; .
- se adresează psihiatrilor şi îşi înăbuşă chinurile sufleteşti cu medicamente;
- cedează, îşi pierd orice curaj şi receptivitate a faţă de mediul înconjurător;
- se afundă în activităti, infract,ionale întrucât frica -nimeni nu mă iubeşte - s-a transformat în răutate înverşunată;
- vin să-şi ia ce este al lor prin brutalitate;
- se duc să caute un nou izvor de iubire, dar nu îl găsesc,întrucât cauza iubirii neîmpărtăşite rezidă în ei înşişi
şi nimeni altcineva nu poate să o îndepărteze.

Cu timpul,acest sentiment se accentuează, apoi se atenuează, devenind tristeţe neputincioasă, amărăciune, răutate.Pentru a ieşi din această criză fiecare bărbat are propria sa cale, dar fără eliberarea stresului nu va obţine liniştea sufletească. Ar putea să se prefacă, să afişeze o stare bună, deşi jocul nu este bun, dar corpul lui nu va suporta mult timp acest lucru. Bărbaţilor nu le plac spectacolele proaste.

marți, 22 martie 2011

Spirit – Trăire (simţire)

„Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu" – zice Domnul Savaot” [Zaharia 4:6]. Intră în spiritul stării dorite însuşindu-ţi trăirea lăuntrică ce ar fi a ta dacă ai fi deja cel care vrei să fii. Pe măsură ce prinzi sentimentul stării căutate, te eliberezi de tot efortul de a face lucrurile să fie, fiindcă lucrurile deja sunt. Există o trăire lăuntrică distinctă asociată cu fiecare idee din mintea omului. Prinde trăirea asociată dorinţei tale împlinite însuşindu-ţi lăuntric trăirea care ar fi a ta dacă ai fi deja în posesia lucrului pe care-l doreşti şi dorinţa ta se va concretiza.
Credinţa e trăire, „După credinţa (trăirea) voastră, fie vouă” [Matei 9:29]. Nu atragi niciodată ceea ce vrei, ci întotdeauna ceea ce eşti. Aşa cum e omul, aşa şi vede. „Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua” [Matei 13:12; 25:29; Marcu 4:25; Luca 8:18; 19:26]. Ceea ce te simţi pe tine a fi eşti şi ţi se dă ceea ce eşti. Însuşeşte-ţi aşadar sentimentul pe care l-ai trăi dacă ai avea deja dorinţa împlinită şi dorinţa ta trebuie să se realizeze. „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul Lui Dumnezeu l-a făcut” [Geneza/Facerea 1:27]. „Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu” [Filipeni 2:5,6]. Eşti ceea ce te crezi pe tine a fi.
În loc să crezi în Dumnezeu sau în Iisus – crede că tu eşti Dumnezeu sau că tu eşti Iisus. „Cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu [şi mai mari decât acestea va face” Ioan 14:12] ar trebui să fie „Cel ce crede aşa cum cred Eu, va face şi el lucrările pe care le fac Eu”. Lui Iisus nu I s-a părut ciudat să facă lucrările Lui Dumnezeu, deoarece El se credea pe Sine a fi Dumnezeu. „Eu şi Tatăl Meu una suntem” [Ioan 10:30]. E firesc să faci lucrările Celui care te crezi tu a fi. Trăieşte aşadar în sentimentul de a fi cel care vrei să fii şi acela vei fi.
Când un om crede în valoarea sfatului dat lui şi îl aplică, el creează înlăuntrul lui realitatea succesului.


Sursa: Neville Goddard - Trairea  launtrica e secretul

luni, 21 martie 2011

Calugarii si fata de la rau


Doi călugări aflaţi în călătorie ajung la un râu, unde întâlnesc o tânără.
Fiindu-i teamă de curenţii din apă, aceasta îi întrebă dacă ar putea -o ajuta să treacă pe celălalt mal al râului. Unul dintre călugări ezită, însă celălalt o luă imediat pe umerii săi, o trecu râul, punând-o pe celălalt mal. Tânăra îi mulţumi şi se depărtă.
În timp ce îşi continuară călătoria, unul dintre călugări rămase gânditor şi preocupat. Neputând să păstreze tăcerea, zise:
- Pregătirea nostră spirituală ne învaţă să evităm orice contact cu femeile, însă tu ai luat-o pe aceea pe umerii tăi!
Celălalt călugăr răspunse:
- Eu am luat-o pe umerii mei şi am trecut-o râul, apoi am lăsat-o pe celălalt mal, dar tu o mai porţi încă în mintea ta!.

duminică, 20 martie 2011

Etichete

Etichete

sâmbătă, 19 martie 2011

Evolutia sufletului tau.Azi esti mai aproape de Dumnezeu.A IUBII

in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...
... ca nu esti aici ca sa aduni posesiuni lumesti.

Nu te ingrijora din cauza lor. Concentreaza-ti atentia asupra scopului divin - evolutia sufletului tau - si vei gasi pacea in cadrul existentei pe Pamant.

Nu va trebui sa te gandesti nici macar o secunda pentru a sti de ce ai primit acest mesaj astazi.

Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

 in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...
...ca evenimentele acestei zile te vor apropia si mai mult de Dumnezeu.

Exact pentru aceasta au fost evenimentele proiectate si le vei experimenta exact in acest sens, daca iti vei permite sa o faci.

Totul se reduce la a-ti deschide ochii la ceea ce se intampla cu adevarat (in comparatie cu ceea ce se pare ca se intampla). Nu judeca dupa aparente.

Stii exact de ce ai primit acest mesaj astazi.

Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

in aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii ...
...ca securitatea proprie este garantata prin impartasirea iubirii tale.

Pacea si siguranta spre care tinzi nu este o chestiune de mancare, imbracaminte sau adapost. Este o treaba ce tine de Iubire. A iubi si a fi iubit, orice altceva va veni ca si o consecinta asupra ta.

Lumea isi va arata partea magica atunci cand si tu pasesti in magicul tau. Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu, si va fi tinuta!

Cu dragoste, prietenul tau,
Neale Donald Walsch

vineri, 18 martie 2011

Transforma-ti iadul in paradis


Exista o lege extraordinara numita LEGEA AFIRMATIEI. Daca poti afirma ceva in mod profund, total, absolut, acel ceva devine real. 

De aceea oamenii persista in suferinta, din cauza acestei legi: ei afirma suferinta. De aceea unii oameni sunt fericiti – dar foarte putini - deoarece numai putini oameni sunt constienti de ceea ce fac cu vietile lor. ODATA CE EI AFIRMA BUCURIA, DEVIN BUCUROSI.

Propune-ti un scop: OPRESTE-TE SA MAI AFIRMI NEGATIVITATI si incepe sa afirmi lucruri pozitive. In cateva saptamani, vei fi surprins ca tii in maini o CHEIE MAGICA. 

De exemplu, daca te intristezi usor, IN FIECARE NOAPTE INAINTE DE A MERGE LA CULCARE, afirma de 20 de ori incet, profund, dar suficient de tare incat sa te auzi, ca VEI FI BUCUROS, ca acest lucru se va implini, ca e deja pe cale sa se implineasca. Ti-ai trait ultima suparare…ia-ti adio de la ea! Repeta de 20 de ori, apoi adormi. 

IAR DIMINEATA, cand devii constient ca nu mai dormi, nu deschide ochii, repeta de 20 de ori acelasi lucru si vezi cum ti se schimba ziua. Vei fi surprins: o noua calitate te inconjoara. 

IN TERMEN DE 7 ZILE, vei afirma ceva si vei cunoaste rezultatul a ceea ce ai afirmat. Apoi, treptat, treptat, renunta la toate negativitatile. Alege o negativitate pe saptamana si renunta la ea. Alege in schimb ceva pozitiv si impregneaza afirmatia.

Este doar o chestiune de alegere. IADUL ESTE CREAT DE GANDURILE TALE, la fel si paradisul. Omul este ceea ce gandeste. Si cand ai vazut aceasta – ca gandul poate crea si iadul si paradisul – poti face saltul final dincolo de gand. 

SI IADUL SI PARADISUL POT FI TRANSCENSE. Dar tine minte: e mai usor sa transcenzi paradisul decat iadul. Deci mai intai treci de la negativ la pozitiv. Pare paradoxal, dar este mai usor sa renunti la ceva ce este frumos decat la ceva ce este urat; uratul se agata. E mai usor sa renunti la bogatie decat la saracie. Este mai usor sa uiti un prieten decat sa uiti un dusman.

TRANSFORMA-TI IADUL IN PARADIS. Religiile din occident nu au trecut dincolo de aceasta, dar orientul a incercat sa o faca. Renunta si la paradis, caci chiar si un gand pozitiv este tot un gand. Incepe sa afirmi non-gandirea, lipsa gandurilor si apoi fericirea ultima. 

OSHO
Let go!

joi, 17 martie 2011

Conflictul dintre Observator si Observat - Ilie Cioara



Intalnirea cu "ce este" nu-i deloc un fapt usor,
Totusi, fenomenu-n sine e-accesibil tuturor
Cand exista interesul intelegerii de sine
In final concretizata drept reala actiune.

Sa vedem ce se intampla la contactul strict global,
Cu persoane, lucruri, fapte - cu natura-n general ?
Cum privim si ascultam provocarea permanenta,
Strict legata cu miscarea, prin ea insasi evidenta ?



Intre lucrul observarii si ochiul care observa,
Se strecoara-observatorul cu-ale lui aprecieri
Ce se bizuie temeinic pe un fond memorial
Tot trecutu-inregistrat, readus in actual.

Astfel, conflictul apare intre prezentul real
Si imaginea de "ieri", formulata ireal,
Care critica, compara, dezaproba sau accepta,
Imposibila-ntalnirea printr-o astfel de reteta.

Prin urmare, observatorul este "eu" imaginar,
Care-mpiedica contactul cu al vietii tainic dar
Dand prilej la contradictii, la conflicte si durere ;
Toata suferinta lumii - prin a lui asociere !

Prin atentie globala il vedeti in chip total,
Chiar in clipa cand apare - ca lucid cunoscator,
Demascarea lui spontana, fara alta urmarire,
E ca insasi actiunea ce-l condamna la pieire.

Deci observatorul piere si apare observarea.
Este doar simpla privire, clara si patrunzatoare,
Ce cuprinde si-ntelege prin clipe innoitoare ;
E traire, ca si moarte, intr-o vesnica miscare.

E relatie directa - stare de comuniune,
Iar fiinta-i integrala, practic far'-dimensiune,
Structura atemporala, armonie fara margini,
Fara cauze - efecte, si lipsita de imagini.

Pe-acest fond de libertate devenim de fapt Iubire,
Insa nu acea iubire cautata in vreo forma - ca-mplinire ;
Noi cu ea in uniune - ipostaza sfintitoare,
Care singura transforma firea noastra-nselatoare.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...